Heri Potăr

Am vazut ieri filmul, unul dintre ele si am avut o revelatie. Daca ar fi existat vrajitori si vrajitoare cu baghete si robe care se plimba intr-un dute-vino continuu, intre lumea noastra si lumea lor plina de magie si creaturi miraculoase, cu siguranta lumea lor ar fi fost cu mult mai mult diferita decat cea din film. Cu trecerea deceniilor, vrajitorii s-ar fi prins ca omenirea a evoluat si pentru a continua sa se integreze cu mediul inconjurator ar fi trebuit sa preia cateva dintre elementele mondene in lumea lor cum ar fi: robe cu pufoaice pentru perioada de iarna, baghete cu luminite si cu laser incorporat pentru o acuratete mai ridicata, maturi cu taburete pentru cei care sufera de hemoroizi sau chilotii cu o casca de protectie pentru cei care prefera sa calareasca matura non stop si de ce nu hartia igienica magica care te sterge singura sau tamponul refolosibil.

Maturile ar fi avut spoilere si neoane , duduitzele, pentru a-si apara demnitatea, blesteme in jurul chiloteilor, iar batraneii, deja ramoliti si reumatici cu momitele si fundurile tabacite de la nenorocita aia de matura: scaune cu rotile fermecate cu pleosca incorporata.

Iar vrajile ar fi fost desigur adaptate, nu pseudo-engleza-latina sau cine mai stie ce pasareasca invechita si foarte limitata in gama de comenzi care ar putea fi enuntate. Suna bine si parca au o logica asa cum sunt acum, dar parca mai util si mai usor ar fi sa zici “Mori, ma!” in loc de “Abracadabra!”. Si de ce doar o singura vraja pentru moarte? Oamenii dintr-o astfel de lume ar mai varia putin pe tema asta (in ton cu timpurile in care traiesc cu adevarat). Astfel: “Raie-n fund!” pentru o moarte murdara si sangeroasa, “Suge-o!” pentru moarte prin sufocare si de ce nu eternul “Mata e grasa!” blestem pentru mama dusmanului sau! Lista poate continua si chiar v-as ruga sa o completati!

Cu siguranta lumea lor ar fi fost altceva daca scriitoarea ar fi incercat putin mai tare sa pastreze bunul simt in cartile ei. Cu siguranta ar fi atras mai multi fani daca ar fi fost putin mai mult realista si mai putin melancolica in tentativa ei de a aduce la viata o lume neatinsa de trecerea timpului.